Muzica si recupereare AVC

Muzica și recuperarea accidentului vascular cerebral

Muzica joacă un rol important în viața celor mai mulți dintre noi. Consumăm în mod regulat muzică în diferite forme îi genuri  pentru a ne simți mai relaxați, pentru a socializa, pentru a mari impactul emoțional al unei întâlniri în doi, pentru a face atmosferă în toiul unei petreceri, pentru a dansa sau pentru a intra în atmosfera propice activităților religioase sau meditației. Ascultarea unor anumite melodii ne trezesc amintiri vechi și permit retrăirea unor momente plăcute din trecut.

Pe baza a nenumărate studii științifice, anumiți terapeuți apelează la muzică a facilita recuperarea deficitelor provocate de anumite patologii neurologice, precum accidentul vascular cerebral (AVC), fie că este vorba de recuperarea limbajului, a abilităților senzitivo motori,  a capacităților cognitive sau emoționale.

Creierul nostru dispune de neuroplasticitate, este schimbat în permanență în funcție de activitățile pe care le întreprindem. La fel, implicarea activă într-un proces muzical determină schimbări semnificative, inclusiv la pacienții cu suferințe neurologice. Relația dintre structura ritmică a muzicii și interacțiunile complexe dintre cortexul auditiv și cel senzitivo-motor sunt elemente importante prin care muzica poate facilita recuperarea creierului care a suferit un accident vascular.

Muzica și recuperarea mersului

Interconexiunile între cortexul auditiv îi cel motor au fost puse în evidență încă din anii 70-80 prin studiile conduse de Paltsev și Elner sau de Rossignol și Melvill Jones. Aceștia au arătat că imputul auditiv poate influența pragul excitabilității neuronilor motori oferindu-le o stare de promptitudine și selectare prioritară premergătoare acțiunii. Mai mult,  stimulul auditiv ritmic influențează mai departe ritmul activării musculare (fiecare ne surprindem câteodată bătând tactul cu piciorul sau cu mâna în timp ce ascultăm o melodie mai ritmată, nu?).

Această activare musculară sincronă cu frecvența stimuluilui auditiv poate fi folosită în recuperarea mersului.

Multiple studii au arătat efecte benefice semnificative ale  stimululării auditive ritmice asupra vitezei, simetriei și cadenței pașilor pacienților hemiparetici. Prin intermedul electromiografiei a fost observată chiar o ameliorare a variabilității contracției musculaure ale mușchiului gastrocnemian în membrul paretic, ceea ce înseamnă o recrutare musculară mai economică și mai eficientă. Prin analiza cinematică a mersului au fost demonstrate atât îmbunătățiri semnificative ale lungimii și simetriei pașilor, cât și deplasarea spre linia mediană și pe verticală a centrului de greutate, apropiindu-l de normal.

În practică se pot folosi la început melodii cu un ritm lent, de exemplu 65 bătăi/minut, adaptat la capacitățile motorii ale pacientului. Pe măsură ce parametrii mersului se ameliorează, pot fi alese melodii cu ritm mai rapid (până la 120 bătăi /minut), iar viteza mersului va crește în consecință. În câteva săptămâni calitatea mersului se va îmbunătăți substanțial. Un antrenament timp de șase săptămâni pare să fie cu 30 % mai eficint decât unul de trei săptămâni.

Deși mulți pacienți recuperează mai bine ca urmare a stimulării muzicale ritmice, acest lucru pare să nu fie valabil în cazul pacienților cu leziuni talamice.

Muzica și recuperarea membrului superior

La fel ca în cazul mersului, stimulii auditivi ritmici pot fi folosiți pentru de a declanșa scheme de mișcare repetitive ciclice la nivelul membrului superior și chiar la nivelul corpului în ansamblu.

Au fost studiate două tehnici de recuperare. Prima dintre ele, « augmentarea senzorială structurată », își  propune translatarea componentelor spațiale, temporale și de intensitate ale mișcării în scheme sonore și folosirea lor pentru a oferi atât stimulul, cât și feedbackul necesare pentru augmentarea controlului motor. În practică, pacientul execută o anumită mișcare de unul singur în mod repetat, apoi, pe măsură ce mișcarea intră într-un anumit ritm, acesta este preluat de bătăile regulate ale unui metronom, ulterior  acest ritm poate fi modulat prin intermediul unei fraze melodice în care sunetele urmează tiparul mișcării  pentru a îi accentua apoi precizia și a-i mări amplitudinea, rapiditatea și forța.

A doua tehnică presupune interpretarea instrumentală terapeutică prin care pacientul își folosește resursele funcționale ale membrului paretic pentru a produce singur sunete în mod repetitiv ciclic. Pot fi folosite instrumente de percuție, cu clape sau suprafețe sonore digitale pentru a putea antrena diferite componente specifice ale mișcării dar și mișcări globale.

Avantajele acestei metode de recuperare față de cele clasice rezidă din faptul că reușește să declanșeze automat reacții motorii datorită stimulării sonore, să ofere feed-back pentru controlul spațial al mișcării (pacientul își poate da seama dacă a făcut mișcarea corect după calitatea sunetului pe care îl produce), să ofere posibilitatea anticipării și sincronizării între un stimul ritmic extern cu cel produs de pacient ca urmare a mișcării sale.

Folosirea acestor tehnici de recuperare au fost asociate cu îmbunătățiri semnificative ale amplitudiniilor de mișcare, ale forței musculare și stabilității articulare și de asemenea cu scoruri mai bune la testele standardizate pentru eveluarea funcționalității membrului superior. Au mai fost observate și o creștere a vitezei de execuție a gestului precum și o mai eficientă recrutare a fibrelor musculare ale mușchilor implicați în execuția gestului.

O explicație a acestor efecte benefice ar fi faptul că datorită existenței unui interval de timp în care membrul să se deplaseze dintr-un punct A într-un punct B, acest fapt constrânge creierul  să găsească soluția cea mai eficientă și cea mai economică pentru realizarea obiectivului.

Muzica și recuperarea vorbirii

Încă din anii ’70 a fost folosit cântatul împreună cu pacienții afazici, activitate care a devenit ulterior « terapia prin intonație melodică » care este și astăzi cea mai utilizată tenică de recuperare prin muzică a pacienților cu afaziei de expresie.

Avantajele folosirii cântatului este că, spre deosebire de limbaj, care este prelucrat la majoritatea oamenilor la nivelul girusului frontal posterior din emisfera stângă în porțiunea sa inferioară (aria Broca), tratamentul muzicii are o răspândire difuză. Astfel, un accident cerebral în emisfera stângă poate leza ușor centrul vorbirii, dar mult mai greu pe cei care se ocupă de tratamentul muzical.

Studiile lui Belin, Schlaug sau Breier au arătat ca prin intermediul terapiei prin intonare melodică au putut fi tranferate căi ale vorbirii din emisfera stângă în cea dreaptă, iar pe termen lung, chiar o reactivare a circuitelor vorbirii din emisfera stângă.

Cercetări recente ale lui Stahl arată că ritmul poate fi la fel de important dacă nu chiar mai important decât linia melodică. Folosirea unor instrumente generatoare de  ritm precum metronomul, baterea ritmică din palm, vorbirea ritmică în timpul terapiei prin intonare melodică pot fi la fel, dacă nu chiar mai importante pentru accesul la resursele lingvistice ale emisferei drepte.

Muzica și recuperarea capacităților cognitive

Una din cele mai promițătoare îi mai studiate aplicații ale muzicii în reeducare cognitivă o constituie antrenamentul muzical al hemineglijenței. O mare parte din pacienții care au suferit un accident vascular în emisfera dreaptă prezintă dificultăți ale atenției și conștientizării a ceea ce se întâmplă în spațiul situat de partea stângă. Antrenamentul muzical al  hemineglijenței folosește exerciții de interpretare folosind instrumente generatoare de ritm precum toblele, xilofonul etc, toate dispuse astfel încât să focalizeze atenția pacientului spre câmpul vizual neglijat. Audiția muzicală receptivă poate stimula ”trezirea” emisferei cerebrale drepte în timp ce pacientul este implicat în realizarea unor exerciții de stimulare a atenției de partea neglijată.

Unele studii arată că efectele muzicii sunt superioare altor stimuli senzoriali și cognitivi precum indicațiile verbale sau stimulii tactili tocmai datorită efectului de ”trezire” a emisferei drepte menționat mai sus. Altele indică drept responsabilă de acest efect benefic mai degrabă o integrare neuronală multisenzorială ca urmare a stimulării muzicale.

Studii de imagistică cerebrală funcțională arătat că la pacienții cu hemineglijență, ascultarea muzicii preferate produce o mai mare creștere a conștientizării vizuale asociată cu o activare a regiunilor din creier responsabile de emoții și atenție față de cei care ascultau o muzică care nu le plăcea sau nu ascultau nimic

Folosirea unui xilofon inversat (cu notele crescătoare de la dreapta spre stânga, deci mobilizare atenției spre spațiul neglijat) au permis ameliorarea testelor de evaluare a hemineglijenței, dar și a activităților de igienă a jumătății stângi a feței.

În concluzie, muzica poate fi un instrument extrem de eficient pentru recuperarea pacienților care au avut un accident vascular cerebral, fie că este vorba de capacitățile de locomoție, de utilizare a membrului superior, de comunicare sau a celor cognitive. Este important ca muzica să fie plăcută și să facă parte oarecum din autobiografia pacientului pentru ca efectul să fie maxim.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *